Roșu este o stare, ci nu o culoare.

Iau periile și fardurile. Iau și rujul, fondul de ten, crema, eyeliner-ul. Mă pregătesc pentru astăzi. Ca în fiecare zi, mă pregătesc să fiu frumosă. Cumva ceea ce a dat mama natură nu e suficient, iar noi învățăm să ajustăm sau să ascundem defectele noastre. Este oare acesta un lucru bun sau rău? Mai întâi îmi spăl și șterg fața. Aplic o cremă după care aplic o bază de machiaj. Abia mai apoi folosesc eyeliner-ul și fardurile. Rujul e la final.

Ce-ar fi dacă culorile curcubeului ar fi în nuanțele de roșu pe care rujurile le au? Mai vedem din când în când nuanța aceasta la apusurile de soare. Dar dacă cerul ar fi albastru, iar curcubeul – roșu? Dacă atunci când ne-am duce la magazin să cumpărăm creioane am avea de vânzare doar cutii cu creioane în nuanțe de roșu? Dacă am desena soarele cu roșu, pământul cu roșu și pe oameni tot cu roșu? Nu am mai avea nevoie de filtre ca să facă imaginea roșie. Dacă ai fi să alegi elementul de bază a unui make-up irezistibil, nu ai alege rujul roșu? Tai panglica roșie a unui magazin de cosmentică roșu, îmbrăcată în roșu și mă gândesc la semaforul roșu care seamănă cu o roșie roșie. Oare să îmi dau buzele cu ruj roșu?

 

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s