Scrisoare mamei

,,Aseara ți-am luat basma, tra, la, la, la, la, la, la, 
Și-acum te văd fără ea, la, la… 
Păi cine ți-o mai lua basma, la, la… 
Să se destrame ca ea, la, la… 


Aseara ți-am luat cercei, la, la…. 
Și-acum te văd fără ei, la, la… 
Păi cine ți-o mai lua cercei, , la, la… 
Să se spânzure ca ei, la, la… (Maria Tănase, Aseară ți-am luat basma)

 

Sunt fiica mamei și a tatei. Sunt fiica unui pseudo-tată și a unei mame eroine. Suntem doar doi copii în familia aceasta cu 3 scaune la masă. Mama este unică pentru că nici măcar tații sau alte mame nu o pot înlocui. Mamă nu te naști, ci devii. Mamei mele i s-a spus că ea niciodată nu va avea copii. Probabil că așa ar fi fost, dacă nu ar fi existat minuni. Sunt o minune, copil al altei minuni.

Nu știu cât de multe cadouri i-a făcut tata mamei pe vremea în care erau împreună. Cred că au fost. Cel puțin, au fost câteva. Poate că i-a dăruit o basma sau niște cercei, dar mama nu a pomenit niciodată de ei. Vedeți voi, un om e un mister. E taina care se ascunde în spatele rețetei delicioase a pâinii făcută de casă. Omul-mamă nu este ca omul-Smiley. Este mai interesantă decât atât. Este un Disneyland al vorbelor înscrise pe un stick de memorie.

,,Până când nu te iubeam, 
Dorule, dorule, 
Unde mă culcam dormeam, 
Dorule, dorule! 
Dar acum că te iubesc, 
Dorule, dorule, 
Nu pot să mă odihnesc, 
Dorule, dorule! 
Ies din casă să ma duc, 
Dorule, dorule, 
Nu știu încotro s-apuc, 
Dorule, dorule
Săraca inima mea, 
Dorule, dorule, 
De la tin’ nu se mai ia, 
Dorule, dorule!” (Maria Tănase, Până când nu te iubeam)

 

Și a plecat. Numele Doru ar fi cuvântul care ar explica perfect ce am simțit eu în cei 10 ani cât a fost departe. Dor. Iar apoi obișnuință. O cruntă și crudă obișnuință. Mama e cea care va pleca din nou. Care pleacă frecvent din viața mea. E ca o pasăre călătoare ce mereu să întoarce la cuibul ei. Nu o judec. O înțeleg. Pentru că mama e singura persoană care poate să îmi plătească taxa pentru universitate. Care plătește pentru haină, alimente și servicii. Mama este mother în engleză, anne în turcă, мама în rusă și mere în franceză. Mama este ca și Nică din „Amintiri din copilărie” pentru literatură. Reflectă copilăria autentică alături de tipologiile ei umane. Mama- tipologie umană. Mama mea – umană.

 
Că sunt centrul lumii eu
Și mă alinți, mă alinți, mă alinți
Cu vorbe dulci
Inima mea nu vrea s-o minți, 
Nu vrea s-o uiți.”(Laura Stioica, Mai frumoasă)

 

Ea poate fi o perlă. Poate orbi cu frumusețea ei. Ea, mama, poate fi o Coco Chanel sau o Nata Albot, poate fi o Jennifer Lopez, sau o Marie Curie. Poate cunoaște de la una la 5-6 limbi străine. Poate găti sau nu poate. Poate cânta ca Maria Tănase. Toate mamele cântă ca Maria Tănase când le cântă copiilor lor. Poate citi. Poate avea gijă de o familie. Poate iubi, crede, încuraja. Poate you be. Poate you be o altă mamă fără a fi invidioasă pe ea. Mama poate face înconjurul pământului în 80 de zile fără apă și poate lupta cu monștrii din coșmarurile copiilor ei. Știe tehnici de apărare și tehnici de învățare. Pentru că mama poate fi doar una, iar una e și de ajuns. Să le iubim cât putem, cu ardoare.

..Ma închin în fața ta
Dragă mamă
Nu știu cum să-ți mulțumesc
Scumpă mamă
Iarta-mă de am greșit
Sfântă mamă
Te iubesc la nesfârșit
Dulce mamă” (Mariana Mihăilă. Dragă mamă)

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s