De când cu visele ca casă-n spate

Am o casă cu vise. O duc ca melcul în spinare. Vreau tot ceea ce văd. Sunt ca un burete. Absorb și absorb și absorb. Când sunt afară vreau să cuceresc lumea, când sunt înauntru am lumea mea, care cere și ea cucerită, bineînțeles. Uneori sunt prea multe și nu te poți decide. E ca și cum ai vrea să bei ceva rece și ceva cald în același timp. În asemenea cazuri fac un pas înapoi și las timpul să decidă. O, Doamne, timpul, de nu am lăsa totul pe umerii lui.

Trebuie să îmi fac o listă cu toate dorințele pe care le am. Poate, într-o bună zi, mi se va întâmpla ceva magic și aceste infinite cerințe se vor îndeplini. Măcar câteva din ele. De la mic la mare, de la vis mic la mare, pentru că până și o simplă piesă îți poate aduce conturul răsăritului pe buze, ele încet, încet își fac loc în realitatea mea.

– Ce îți dorești de la Moș Crăciun?

-Ce îți dorești de la iepuraș?

– Ce îți doreșri la ziua ta de naștere?

– Seara, înainte de culcare, ce-ți dorești?

– În fiecare zi ce-ți dorești?

O, multiplele vieți pe care le trăim în visele noastre, cele diurne. Cine mai spune că omul are doar o viață?

Sursă imagini: Google images

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s